Metodele de înot ale peștilor sunt atât de variate încât poți vorbi despre ele ore întregi. Principalele părți ale corpului peștilor sunt mușchii și aripioarele, cu ajutorul lor peștii se mișcă în apă.
Lumea oceanelor, mărilor, râurilor și lacurilor este plină de mulți locuitori. Peștii sunt printre majoritatea locuitorilor apelor adânci, dar chiar și în familia lor imensă există nenumărate specii. Aproape toți au trăsături structurale comune, datorită cărora înoată, mai precis, se mișcă foarte repede în elementul lor natal.
Mușchii și aripioarele peștilor: motor, volan și frâne
Mușchii constituie cea mai mare parte a corpului peștilor. Se conectează la coloana vertebrală și aripioarele, oferind mobilitate prin contracții. Datorită mușchilor dezvoltați, peștii își pot controla cu măiestrie propriul corp, provocând mișcări ondulate ale întregului corp sau ale cozii.
Aripioarele sunt, de asemenea, conectate la fibrele musculare și, dacă este necesar, se pot plia și desfășura, schimbând direcția și viteza de mișcare în apă. Motorul principal al peștilor este aripa cozii, un vâsle perfect creat de natură, datorită căruia animalele marine avansează.
Aripioarele pectorale și pelvine asociate permit peștilor să se deplaseze în sus și în jos, în timp ce aripioarele dorsale și caudale le permit să rămână în poziție verticală și să evite întoarcerea în jurul propriei axe.
Aripioarele cozilor servesc, de asemenea, ca frână pentru pești și, cu ajutorul aripioarelor pelvine, se pot ridica și la suprafață. Aripioarele pot avea o varietate de caracteristici funcționale care variază în funcție de situație și de speciile de pești.
În familia locuitorilor marini, există multe excepții de la regulile generale de circulație. Acestea se datorează varietății animalelor și rolului lor în lumea subacvatică. Din acest motiv sunt atât de interesante de urmărit.
Metode de înot pentru pești
Înotul este un clasic pentru speciile marine precum rechini, hering, marlin și macrou. Corpurile lor se mișcă rapid, deplasându-se uniform dintr-o parte în alta. Păstrăvul și somonul fac manevre rapide în timpul vânătorii, înoată lung în amonte și, de asemenea, fugind de prădători.
Tonul face pasaje lungi pe mare, datorită mișcărilor corpului ușor vizibile, folosește o coadă în formă de seceră ca cârmă. Și anghilele își folosesc doar mușchii și coada prensilă pentru mișcare, aripioarele lor au dispărut practic ca fiind inutile.
Calul de mare se mișcă într-un mod interesant în apă. Înotătoarea sa dorsală fluctuează cu o viteză surprinzătoare. Această aripă este singurul mijloc de a face excursii pe mare și de a căuta mâncare.
Privind înotul peștilor, puteți vedea cât de diversă și frumoasă este lumea subacvatică, cu ce imaginație și prudență a fost creată de natură și prezentată omului. Protejarea acestei oaze și studierea caracteristicilor acesteia este o sarcină mare și dificilă pentru mulți ani de acum încolo.
